Un paradox ciudat se semnaleaza nu numai in tara noastra,
dar si in alte state europene, daca nu cumva si peste ocean: in timp ce
faimoasa criza a locuintelor a dus la prabusirea pretului constructiilor
executate, pretul materialelor de constructii creste constant, proportional cu
inflatia si cu valoarea combustibililor.
La baza boom-ului imobiliar, evoluat timp de un deceniu, a stat, poate, si lipsa de locuinte, dar, in principal, succesul extraordinar al creditelor ipotecare.
Preturile au explodat, intrucat beneficiarul, creditat cu usurinta de banca, ardea de nerabdare sa aiba o casa noua. Concomitent cu pretul caselor, au crescut vertiginos si preturile materialelor de constructii. Venirea crizei a stopat aceasta cursa.
Dupa ce preturile caselor s-au oprit in loc, a inceput declinul. Robinetul creditelor s-a inchis, iar investitorii s-au vazut nevoiti sa renunte la unele beneficii, numai sa nu ramana cu casa nevanduta.
Constructiile au incetinit, iar furnizorii de materiale au simtit ca raman fara clienti.
Conform legii cererii si a ofertei, furnizorii trebuiau sa coboare pretul. Dar nu s-a intamplat asa. Investitorul, care prevazuse sa vanda la pret dublu sau triplu fata de cat il costase constructia, avea de unde ceda. Fabricantul de materiale, insa, n-avea si nici acum nu are de unde sa cedeze.
Ca urmare, in ultimii ani, pretul constructiilor oferite spre vanzare a scazut la jumatate, iar materialele de constructii s-au scumpit proportional cu inflatia si cu combustibilii.
Trei consecinte
Prima consecinta: constructiile speculative nu mai sunt posibile. Mai asteapta inca nevandute multe din cele existente si, chiar daca ai construit, diferenta dintre costuri si pretul obtinut nu mai este ca pe vremuri. Producatorii de materiale au pierdut o mare categorie de clienti.
A doua consecinta: constructii cu destinatie precisa - indeosebi locuinte - se mai fac, e drept, dar deverul nu se compara cu cel de altadata. Furnizorii de materiale si-au pierdut marii clienti.
A treia consecinta: blocajul. Asta e un fel de criza. Preturile au scazut, proprietarii nu le mai pot cobori, iar doritorii sa cumpere nu mai primesc credite. Constructiile au ajuns sa se vanda sub pretul de cost. In plus, se inregistreaza un numar record de constructii incepute, neterminate si parasite pur si simplu de investitor.
Sunt perspective?
Cel mai ciudat este faptul ca se prevede continuarea paradoxului. Constructiile executate ori se vor vinde la preturi mult sub costuri, iar in acest caz investitorul nu se va reapuca de aceeasi treaba, ori nu se vor vinde deloc.
Ca urmare, investitorul ramane cu arieratele neplatite la furnizori, iar acestia n-au alta solutie decat sa umfle, in continuare, pretul materialelor, ca sa nu falimenteze.
Singura sansa pentru producatorii de materiale este sa castige licitatii la investitiile statului: autostrazi, scoli, drumuri, poduri, stadioane.
Toate studiile arata ca perspectiva caselor este sa se ieftineasca non stop, iar a materialelor sa se scumpeasca in continuare. Paradoxul va continua si nimeni nu poate preciza cat timp.
La baza boom-ului imobiliar, evoluat timp de un deceniu, a stat, poate, si lipsa de locuinte, dar, in principal, succesul extraordinar al creditelor ipotecare.
Preturile au explodat, intrucat beneficiarul, creditat cu usurinta de banca, ardea de nerabdare sa aiba o casa noua. Concomitent cu pretul caselor, au crescut vertiginos si preturile materialelor de constructii. Venirea crizei a stopat aceasta cursa.
Dupa ce preturile caselor s-au oprit in loc, a inceput declinul. Robinetul creditelor s-a inchis, iar investitorii s-au vazut nevoiti sa renunte la unele beneficii, numai sa nu ramana cu casa nevanduta.
Constructiile au incetinit, iar furnizorii de materiale au simtit ca raman fara clienti.
Conform legii cererii si a ofertei, furnizorii trebuiau sa coboare pretul. Dar nu s-a intamplat asa. Investitorul, care prevazuse sa vanda la pret dublu sau triplu fata de cat il costase constructia, avea de unde ceda. Fabricantul de materiale, insa, n-avea si nici acum nu are de unde sa cedeze.
Ca urmare, in ultimii ani, pretul constructiilor oferite spre vanzare a scazut la jumatate, iar materialele de constructii s-au scumpit proportional cu inflatia si cu combustibilii.
Trei consecinte
Prima consecinta: constructiile speculative nu mai sunt posibile. Mai asteapta inca nevandute multe din cele existente si, chiar daca ai construit, diferenta dintre costuri si pretul obtinut nu mai este ca pe vremuri. Producatorii de materiale au pierdut o mare categorie de clienti.
A doua consecinta: constructii cu destinatie precisa - indeosebi locuinte - se mai fac, e drept, dar deverul nu se compara cu cel de altadata. Furnizorii de materiale si-au pierdut marii clienti.
A treia consecinta: blocajul. Asta e un fel de criza. Preturile au scazut, proprietarii nu le mai pot cobori, iar doritorii sa cumpere nu mai primesc credite. Constructiile au ajuns sa se vanda sub pretul de cost. In plus, se inregistreaza un numar record de constructii incepute, neterminate si parasite pur si simplu de investitor.
Sunt perspective?
Cel mai ciudat este faptul ca se prevede continuarea paradoxului. Constructiile executate ori se vor vinde la preturi mult sub costuri, iar in acest caz investitorul nu se va reapuca de aceeasi treaba, ori nu se vor vinde deloc.
Ca urmare, investitorul ramane cu arieratele neplatite la furnizori, iar acestia n-au alta solutie decat sa umfle, in continuare, pretul materialelor, ca sa nu falimenteze.
Singura sansa pentru producatorii de materiale este sa castige licitatii la investitiile statului: autostrazi, scoli, drumuri, poduri, stadioane.
Toate studiile arata ca perspectiva caselor este sa se ieftineasca non stop, iar a materialelor sa se scumpeasca in continuare. Paradoxul va continua si nimeni nu poate preciza cat timp.
APARENT totusi, pare ca pe piata unele materiale s-au ieftinit
!
Cu este posibil?
Iata cum:
CIMENTUL era ca pret circa 20 lei/SAC in urma cu 2-3 ani.
Acum se poate gasi la 17-18 lei /SAC.
Dar sacul de acum 2-3 ani avea 50 KG iar acum are doar 35 kg
!! Raportand pretul la kilogram, rezulta ca in urma cu 2-3 ani , plateam 0.4
lei/kg, iar in prezent platim 0.48-0.5
lei/kg , deci mai mult cu 25% !!!
Astfel de cresteri de pret, mascate sub un ambalaj mai mic,
sunt prezente si la „ glet, tinci, adeziv gresie si faianta, adeziv polistiren,
etc
Unele materiale insa,, cum ar fi adezivul gresie/faianta,
sau gletul, sau adezivul pt polistirem ,
desi isi pastreaza cantitatea.la sac, scad la pret- Este corect ! Nu
este insa vorba de aceeasi MARCA !! Au aparut pe piata nationala in ultimii
ani sute de produse „no name” cu calitati mult inferioare, ce
,efectiv, nu se pot folosi pentru scopul destinat: adeziv de faianta/polistiren
care dupa uscare permite desprinderea placilor cu mana- este unn caz comun...
FIERUL beton pentru constructii, a avut o scadere accentuata
in urma cu 2 ani, cand a trecut de la aproape 5 lei /kg, la 2 lei kg.De atunci insa pretul a crescut si
creste constant ! Anul 2012 „prinde „ fierul cu circa 3-3,15 lei/kg ( pret
real).
Iunele delozite posteaza insa preturi de 2.6-2.9 lei/kg...,
Cum este posibil, atat timp cat la producator/fabrica, pretul este 2.95 lei/kg
?
Simplu- ori se supraevalueaza greutatea unei bare la
depozitele de vanzare en detail,( unde de cele mai multe ori se face vanzare
„la bara”), astfel ca , desi clientul plateste 3.25 lei/kg real, se lasa
convins ca bara de 10 mm are 8.3 kg( exemplu, in loc de 7.45 kg), astfel ca
pretul acesteia, de 23.24 lei, nu isca
nici o banuiala...( 7.44 real x 2.8 afisat = 20.83- pret cu care ar trebui
vanduta bara,, la 2.8 afisat/kg...).
Sau nu este fier pentru constructii PC/OB, ci BST 500 , din
Ukrain sau Bulgaria...- care NU trebuie folosit la constructii conform
normativelor romanesti !!!
CARAMIDA- pare aca are acelasi pret..si ca nu s-a scumpit in
ultimii ani .
DAR , daca analizati atent CE cumparati, veti obnserva ca de
la delozite cumparati METRU CUB DE ZIDARIE (!!0) si NU metru cub de caramida !!
Cu alte cuvinte:
caramida stas romaneasca 290x240x188 intra 76.42 buc/mc ( faceti calculul.).
Cand cumparati caramida insa , vi se comunica un pret
raportat la 68 bucati /mc, preprezentand necesarul pt 1 mc zidarie!!
Deci cumparati mai putin cu 11% caramida....sau platiti cu
11 % mai mult...acelasi lucru...
Un produs la care nu se pot face „aranjamente” de ambalaj/
masurare este LEMNUL- care s-a vazut clar ca a crescut , in ultimii 3 ani de la
250 lei/mc la 550-590 lei/mc !! Si ne referim la scandura pt constructii, nu la
grinzi , etc, dimensiuni atipice...
Iata ca astfel
beneficiarul este indus in eroare, in mod deliberat, prin diverse metode,
pentru a i se crea impresia ca materialele s-au ieftinit, si ca realizarea
constructiei unei case la cheie se poate face cu cateva mii de euro !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu